Conferinta „Disciplinarea fara pedepse si recompense” sustinuta sambata la Cluj de Aletha Solter, a fost de departe cel mai fain eveniment la care am participat in ultima vreme. Aveam nevoie de asta, stiam ca ma va aduce pe drumul cel bun, ca mama.
Majoritatea probabil stiti ca Aletha Solter este fondatoarea Aware Parenting Institute și unul dintre cei mai renumiți și experimentați experți la nivel internațional în domeniul parentingului.
AWARE PARENTING INSTITUTE sintetizeaza informatiile stiintifice si sustine:
- parentingul bazat pe dezvoltarea atasamentului securizant si pe disciplinarea nonpunitiva si
- vindecarea suferintelor si a traumelor.
Brindula Milasan, cea care a adus-o pe Aletha Solter la Cluj, pe langa faptul ca este Instructor Aware Parenting si Hand in Hand Parenting, este un om care ma inspira. Ca nu-mi iese, asta-i altceva. Ideea e ca organizarea mi s-a parut ireprosabila, mai putin faptul ca am avut doar 2 foi pentru notite, dar surpriza: dupa ce ma gandeam cine m-a pus sa vin fara foi la mine si s-o sudui pe Brindusa ca nu s-a gandit ca nu au cum sa ne ajunga, ni s-a spus ca sunt foi de rezerva pentru cine doreste. Cu asta, chiar pot spune ca din punct de vedere organizatoric, am fost incantata.
Revenind la parinteala asta dificila adesea, unele informatii prezentate nu-mi erau noi, insa felul in care au fost sintetizate m-a ajutat. De la conferinta, simt ca-mi iese, ii vad pe copii mai cooperanti, chiar daca nu am devenit mai permisiva. M-am intrebat dupa conferinta, unde e buba din moment ce stiam parte din informatii? Luand-o incet, probabil cum nu am citit de mult informatiile, le tineam undeva in mine foarte bine ascunse fara sa le pun in practica. Pe de alta parte, m-am prins ca e vorba de mine. Eu sunt cea nedormita, nemancata si frustrata pentru ca sunt mama de cel putin un pruncut 24 din 24 , 7 din 7. Pentru ca m-am saturat sa lucrez doar cand dorm copiii, asta daca e gata mancarea, curatenia & co. M-am saturat sa merg cu ei peste tot pentru mine, in loc sa le permit sa se joaca afara cu restul copiilor. Defapt sunt dezamagita de mine, pentru ca nu asa vroiam sa arate zilele copiilor mei si nici ale mele. Ma simt adesea vinovata, desi la conferinta s-a pus accent pe faptul ca nu trebuie sa ne simtim vinovati.
O sa trec mai jos, pentru cei care sunteti curiosi, ce mi-am notat la conferinta. Din ce in ce mai tare cred ca nu stiu sa scriu, nici sa ma joc cu frazele, asa ca o sa le notez punctual:
- Copiii trebuie sa se simta in siguranta cu parintii, ca sa aiba curaj sa-si exprime emotiile.
- Ca parinte, e important sa rezolvam conflictele astfel incat relatia cu copilul sa fie sanatoasa, copilul sa invete din experienta respective, fara a fi ranit.
- Pedepsele si recompensele functioneaza la copiii mici, insa cand acestia cresc, trebuie mereu sa le crestem , iar pana la urma pierdem controlul asupra copilului.
- Pedepsele:
- strica relatia parinte-copil;
- scad inteligenta copilului;
- determina copilul sa minte;
- pot sa duca chiar la depresie.
- Recompensele schimba motivul pentru care copilul face ceva si scad motivatia interioara. Recompensarea copilului cu dulciuri ca sa manance mancare, cresc placerea pentru dulciuri si scad placerea pentru mancare.
- Aletha Solter vorbeste despre cele 3 cauze ale problemelor de comportament la copii:
- Existenta unei nevoi (ex. mancare, atentie, apropiere, stimulare (plictiseala), autonomie, miscare, respect).
- Copilului ii lipseste informatia sau este prea mic pentru a intelege si a respecta regulile.
- Copilul este suparat (ex. speriat, ranit, gelos, frustrat, dezamagit, descurajat, nesigur) sau sufera din cauza unor “rani” din trecut (traume nevindecate).
- Exista foarte multe surse de stres. Insir doar cateva, pentru ca am auzit in ultimii ani prea multe pareri legate de faptul ca adultii sufera de stres, iar copiii nu au cum sa sufere de asa ceva, asa ca sper sa revin. Deci: lovirea, tipetele, critica, pedeapsa, lipsa mancarii cand le e foame, lipsa atentiei parintelui sau chiar a copiilor din anturaj, stresul prenatal si traumele la nastere, frustrarile de dezvoltare, temerile (ex. teama de moarte), suprastimularea.
- Copiii se nasc cu abilitatea de a se vindeca de stres. Trebuie doar sa le dam voie (sa nu le interzicem sa planga sau sa vorbeasca despre ceea ce simt), sau chiar sa-i ajutam (sa initiem jocul terapeutic). Rasul si plansul sunt metode foarte eficiente de vindecare.
- Ce e indicat sa facem cand plange copilul:
- sa ne asiguram ca nu il doare ceva, sau daca are o nevoie imediata;
- sa le acceptam atat plansul, emotiile, cat si pe ei ca persoane;
- sa ii ascultam, cel mai adesea nu vom afla adevaratul motiv al plansului, insa e important sa ne facem timp si sa “le ascultam plansul”. Preferabil sa-i tinem in brate, daca si copilul e deacord, sau macar sa stam langa ei, sa le validam trairile.
- Dupa un astfel de episod de descarcare “in siguranta” cu parintele care e langa el si-i accepta cu toate emotiile lui, copilul devine cooperant, linistit sa impacat.
- Foarte des incercam sa oprim copilul din plans. E cumva ceva ce am invatat din copilaria noastra. Cum?
- prin rusineaza copilul (stiti fazele de genul: “e rusine sa plagi”, “esti bebelus?” etc.)
- pedepsirea copiilor
- retragerea iubirii, atentiei si uneori izolarea copilului
- oferirea de mancare (sau dulciuri), ba chiar si alaptarea e folosita uneori ca sa oprim plansul
- oferea suzetei (unde e cazul)
- distragerea atentiei („Uite avionul!”)
- minimizarea trairii copilului („Nu s-a intamplat nimic!”)
- oferirea recompenselor ca sa nu planga
- laudarea copilului ca nu a plans cand de ex. i s-a recoltat sange.
- Atunci cand un copil este lovit, copilul plange, iar apoi acesta e calm. Parintele e sigur ca metoda lui da rezultate, pentru ca uite ce copil linistit are acum, insa nu agresivitatea parintelui e cea care functioneaza, ci faptul ca prin plans, copilul s-a eliberat de stresul acumulat.
- Aware parenting nu promoveaza ideea de a lasa copilul sa faca tot ceea ce vrea, nici noi ca parinti sa spunem doar “da” cererilor copiilor, nici sa nu avem reguli, ci sa cautam cauza comportamentului neadecvat si sa-l corectam fara pedepse si recompense. Uneori copiii cer intentionat ceva ce stiu ca nu au voie (ex. sa le cumparam ceva desi avem reguli referitoare la cumparaturi), pentru ca pe undeva stiu ca nu au voie si e un pretext perfect sa-si dea drumul sa planga, eliberandu-se astfel de stresul acumulat picatura cu picatura de cine stie cat timp.
- E important sa nu “dam lectii” prea repede. Din dorinta de a invata copilul ce vrem dintr-o experienta, venim uneori cu explicatii inainte “sa-si implineasca plansul”. Intai trebuie sa-i ascultam plansul si doar cand isi revine sa profitam de situatie sa ii “predam concluziile lectiei”.
TEHNICA CELOR 3 PASI DE REZOLVARE A PROBLEMELOR:
- Gandeste-te cum te afecteaza (cum te face sa te simti) comportamentul copilului pe tine (si de ce iti aminteste, “ce buton apasa” comportamentul lui).
- Cauta motivul/motivele care stau la baza comportamentului nedorit (le gasiti mai sus).
- Alege acea solutie care raspunde nevoii ce sta la baza comportamentului copilului si care implineste nevoile tuturor. (sper sa nu se inteleaga ca e indicat sa le spunem doar “da” dorintelor: exista o diferenta enorma intre dorinta si nevoie!!!)
- E bine sa vedem lucrurile din perspectiva copilului.
- In cazul conflictelor dintre copii:
- nu ii ignoram, crezand ca se descurca singuri
- nu ii intrebam cine a inceput
- nu impunem solutii
- daca isi fac rau unul altuia, trebuie sa-i oprim
- Medierea conflictelor intre copii:
- Fiecare copil are x minute sa-si spuna versiunea, fara sa ii judecam;
- Repeti ce ai auzit si ii intrebi cum cred ei ca se poate rezolva situatia.
- Daca ai probleme cu copiii, intreaba-te daca nu cumva faptul ca nu ai ajutor e cauza.
Eu nu sunt in masura sa vorbesc despre cum e bine sa ne crestem copiii, dar cred in aware parenting pentru ca stiu ca functioneaza! Dar recunosc ca eu stric meciul deobicei.
Pentru noutati si mai multe printabile, aboneaza-te la newsletter!
